Mare lunară - Wikipedia

Cea mare o lună subțire

Referințe Luna este satelitul natural al Pământului, legat de acesta prin atracția gravitațională.

Ganymede Fapte

În ceea ce privește densitatea sa medie, aceasta este de 3,3 ori mai mare decât cea a apei, în timp ce densitatea medie a Pământului este de 5,5. Și, desigur, există gravitația cea mare o lună subțire, care este de 0,17 ori valoarea celei Pământului.

Într-un model la scară cu Pământul de mărimea unui baschet, Luna ar fi o minge de tenis, iar cele două bile ar fi la aproximativ 10 metri distanță. Distanța reală Pământ-Lună de aproximativ mii de kilometri mai mult sau mai puțin. Lumina pe care Luna o reflectă de la Soare durează 1,3 secunde pentru a ajunge pe Pământ.

pierdere în greutate pentru fumători

O altă caracteristică semnificativă este că Luna nu are atmosferă proprie, cu greu există urme ale unor elemente gazoase precum hidrogen, heliu, neon, argon și altele în cantități mici. Și un detaliu și mai izbitor este că Luna arată întotdeauna aceeași față către Pământ.

LUNA: CARACTERISTICI, STRUCTURĂ, ORBITĂ, FAZE, MIȘCĂRI - ŞTIINŢĂ

Acest lucru se datorează faptului că perioada sa de rotație în jurul axei sale este egală cu cea a orbitei sale în jurul Pământului: aproximativ 27 de zile. Dacă ar exista vreo diferență între cele două perioade, partea îndepărtată a Lunii ar fi vizibilă de la Pământ la un moment dat, dar acest lucru nu este cazul și se datorează efectului numit cuplarea mareelor.

Acest efect va fi discutat mai detaliat mai târziu.

cum să pierzi grăsimea corporală a femeilor

Structura Lunii Structura internă a Lunii este cunoscută din seismografele instalate de misiunile Apollo. Seismografele sunt dispozitive care înregistrează mișcările Pământului și care pe Lună sunt capabile să înregistreze biciclete lunare, unde produse de impactul meteoriților.

Din aceste înregistrări, se știe că Luna are următoarea structură stratificată: -Card, cu grosimea de aproximativ 80 km, mai subțire pe fața orientată spre Pământ și mai groasă pe fața opusă, cea mare o lună subțire cauza forțelor de maree. Suprafața lunară Suprafața lunară este acoperită de un praf lipicios, abraziv numit regolit. Se crede că aceste mări au fost cauzate de impactul asteroizilor mari în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani și că ulterior au fost umplute cu lavă care curgea din interior.

Mare Imbrium este cel mai mare, cu o lățime de km. Cele mai clare zone care înconjoară mările sunt regiunile muntoase cu lanțuri montane care au fost numite după cele ale Pământului, de exemplu Alpii și Carpații. Prezența a numeroși cratere De toate dimensiunile, posibil cauzată de impactul asteroizilor mici și al meteoriților.

Meniu de navigare

Ele poartă numele unor oameni celebri, de exemplu craterul Copernicus. O altă teorie despre originea craterelor lunare consideră că acestea au origine vulcanică, deși teoria originii de către meteori are un sprijin mai mare din partea astronomilor. Pierzi în greutate când ești bolnav suprafața Lunii există și adâncuri fisuri, a căror origine nu este încă complet clară, deși se crede că provin din fluxuri de lavă antice.

Un exemplu este fanta Hyginus, cu două ramuri în centrul cărora se află un crater cu același nume. Imaginile luate de nava spațială pe partea pe care nu o vedem, arată o suprafață similară cu cea a părții vizibile, deși cu mări mai puține.

Galilean Luna Ganymede Ghid Ilustrat Pentru Astronomie

Orbită Datorită atracției gravitaționale exercitate de Pământ, Luna urmează o orbită eliptică de mică excentricitate de la est la vest în jurul planetei noastre, conform legilor lui Kepler.

De aceea distanța Pământ-Lună indicată la începutul a mii de kilometri este o distanță medie, deși datorită excentricității sale reduse, orbita este aproape circulară.

Adică, uneori Luna este mai aproape perigeu și alteori este mai departe apogeu. Mai mult, nu este o orbită fixă, deoarece există alte perturbări, cum ar fi atracția gravitațională a Soarelui și a celorlalte planete, care o modifică continuu.

Account Options

Planul care urmează orbitei lunare nu coincide exact cu cel care urmează orbita Pământului, ci este înclinat aproximativ 5º. În timpul unei revoluții, Luna este situată la aproximativ 5 ° deasupra și sub planul orbitei Pământului.

Începe procesul meu gratuit Ganymede este o luna galileana de Jupiter. Descoperirea acestor patru luni a schimbat modul în care ne gândim la structura sistemului nostru solar.

Ambele orbite se intersectează în punctele numite noduri lunare. Următoarea este o reprezentare a Pământului care se cea mare o lună subțire în jurul Soarelui și a Lunii în jurul Pământului: Rotație sincronă Luna arată întotdeauna aceeași față către Pământ, prin urmare există o latură întunecată care nu poate fi văzută de aici. Explicația este că Pământul și Luna formează un sistem sub acțiune gravitațională reciprocă, dar Pământul are o masă mai mare.

În acest caz, corpul mai mic își cuplează mișcarea cu cea a corpului mai mare, adică își echivalează perioada de rotație cu cea de translație.

fit reviews burner fat burner

Sistemul Pământ-Lună a ajuns la acest lucru din cauza forțelor de maree, așa cum sa afirmat la început. Cu alte cuvinte, părțile fiecăreia dintre ele cele mai apropiate de cealaltă atrag mai puternic decât extremele mai îndepărtate și această diferență poate fi suficient de mare pentru a provoca o umflătură pe planetă.

  • Noua pierdere în greutate cântărește harrogate tn
  • 30 de zile provocare pierdere în greutate paleo
  • Povestiri de scădere a greutății otf
  • Luna - Wikipedia
  • Se consideră că aceasta este din cauza faptului că Luna a rezultat din amalgamarea a două corpuri diferite.
  • Mare lunară - Wikipedia
  • Глубоко вдохнув, он решил, что кислорода для поддержания жизни здесь достаточно, хотя и чувствовал, что больше нескольких минут не Тяжело дыша, друзья подошли к роботу и приблизились к изогнутой стене загадочного купола.

Dar și scoarța lunară s-a deformat, dând naștere unor forțe de frecare care au determinat scăderea treptată a perioadei de rotație. Acest fenomen este frecvent între o planetă și lunile sale, de exemplu Pluto și satelitul său Charon sunt în rotație sincronă între ele.

pierderea în greutate femeie de 45 de ani

Partea întunecată a Lunii Cu mult timp în urmă, când Luna tocmai se formase, se învârtea mai repede în jurul axei sale și era mai aproape de Pământ decât este acum. Deci, la un moment dat în istoria timpurie a Pământului, trebuie să fi arătat ca un disc uriaș de argint care luminează cerul nopții. Această emisferă a Lunii este întotdeauna aceeași, văzută de pe Pământ, așa cum sa explicat. Cu toate acestea, o jumătate a Lunii primește întotdeauna lumina soarelui și este foarte cald acolo, aproximativ ° Ciar cealaltă jumătate nu, dacă nu se produce o eclipsă.

Dar aceste jumătăți nu corespund fețelor pe care le vedem de aici. Emisfera lunară care primește lumina soarelui este cea care se uită direct la ea, în timp ce cealaltă este întunecată și foarte rece, cu aproximativ ° C. Atmosfera lunară subțire este responsabilă de această mare variație de temperatură.

Aceste emisfere se schimbă pe măsură ce luna își continuă mișcarea de translație în jurul Pământului, astfel încât întreaga Lună primește de fapt lumină de la Soare la un moment dat.

Fazele lunii Privită de pe Pământ, Luna suferă modificări în partea sa iluminată pe o perioadă de aproximativ o lună. Sunt așa-numitele faze lunare: luna cea mare o lună subțire, primul trimestru, luna plină și ultimul sfert, care se repetă continuu în aceeași ordine. De fapt, timpul necesar lunii pentru a trece prin toate fazele sale este de puțin mai puțin de o lună. Această perioadă se numește lunation sau luna sinodică și durează 29 de zile și 12 ore.

Fazele lunii depind de poziția relativă dintre Lună, Pământ și Soare. Să vedem: Lună nouă Pe o lună nouă sau lună nouă Nu este posibil să se distingă Luna, deoarece fiind interpusă între Pământ și Soare, partea vizibilă de aici nu este iluminată.

Cartierul semilună Apoi, în perioada de aproximativ 7,4 zile, care este aproximativ durata fiecărei faze, zona iluminată crește treptat până ajunge în primul trimestru, unde jumătate din discul lunar este iluminat.

Poate fi observat de la prânz până la miezul nopții. Luna plină ardeți grăsimea inferioară a grăsimilor și taliei fi văzută de la apusul Soarelui până la răsăritul soarelui, atingând înălțimea maximă la miezul nopții.

Ultimul sfert În cele din urmă, dimensiunea Lunii scade cea mare o lună subțire cu încetul, mergând la un ultim sfert, când din nou jumătate din disc este iluminată.

Poate fi văzut plecând în jurul valorii de miezul nopții, până când atinge înălțimea maximă la răsăritul soarelui. Apoi continuă să scadă pentru a începe un nou ciclu.

Trebuie remarcat faptul că din emisfera nordică mișcarea luminii merge de la dreapta la stânga și în emisfera sudică se vede opusul.

Deci, putem ști de exemplu dacă luna crește sau scade. Dacă este în semilună, partea dreaptă a Lunii este cea care este iluminată în emisfera nordică și partea stângă, dacă este în emisfera sudică. Mișcările Lunii: rotație și translație Luna face o orbită completă sau o revoluție în jurul Pământului în 27,32 de zile, numită luna siderală nu trebuie confundat cu luna sinodică de 29 de zile și 12 ore. Diferența dintre luna siderală și cea sinodică se datorează faptului că, în timp ce Luna își desenează orbita, Pământul avansează cu 27 ° în propria sa mișcare de translație în jurul Soarelui.

Când se întâmplă acest lucru, pozițiile relative Soare-Pământ-Lună sunt din nou. Satelitul nostru se rotește de asemenea pe propria axă în aceeași perioadă de timp, datorită rotației sincrone. Pluteste Luna execută mai multe mișcări în afară de rotația de pe axa sa și de translație, care sunt considerate mișcările principale.

Pe lângă ele, are planează. Au fost cunoscuți încă din vremea lui Galileo. Compoziţie Luna este stâncoasă și are o atmosferă foarte subțire.

Prezența apei lichide este exclusă în emisferele lunare expuse alternativ la Soare, din cauza temperaturilor ridicate care sunt atinse acolo.

Confidențialitatea și Securitatea

Cu toate acestea, la nivelul polilor lunari există cratere care nu au fost atinse de căldura solară de milioane de ani. Temperaturile pot scădea la o temperatură de ºC.

Acolo sondele trimise de India și Statele Unite au reușit să detecteze apa sub formă de gheață. Argintul și mercurul au fost, de asemenea, detectate în praful lunar. În schimb, nu există carbon liber, azot și hidrogen, elementele care alcătuiesc materia vie.

Și în rocile lunare nu există apă, spre deosebire de rocile terestre, în structura cărora se găsește.

Instruire Cea mai acceptată teorie în rândul comunității științifice este că Luna și-a avut originea într-o coliziune între Pământ și un obiect similar sau mai mare decât Marte, numit Theia, în timpul formării sistemului solar. În afară de a da naștere Lunii, coliziunea cu Theia a schimbat înclinarea axei de rotație a Pământului și a destabilizat atmosfera timpurie. Această teorie explică de ce Luna este mai puțin densă decât Pământul, deoarece coliziunea cu Theia a smuls o parte a mantalei, a cărei densitate este similară cu densitatea lunară.

Cu toate acestea, nu explică existența miezului semi-topit al Lunii, despre care se știe că există datorită informațiilor seismice. O altă teorie alternativă consideră că Luna s-a format în altă parte a sistemului solar și a fost capturată de gravitația Pământului la un moment dat.

Baza acestor idei este că rocile lunare, deși conțin aceleași elemente ca cele de pe Pământ și sunt de aceeași vârstă, au multe diferențe din punct de vedere chimic.

Eclipsele eclipsa de lună Diametrele aparente ale Soarelui, Pământului și Lunii sunt aceleași ca și cele văzute de pe Pământ.

Centrul imaginii corespunde punctului mediu sub-Pământ, 0 ° N și 0 ° E.

Deci, atunci când Pământul se află între Soare și Lună, este posibil să observăm o eclipsă de Lună. Eclipsa de Lună poate avea loc numai în luna plină și atunci când se încadrează în umbra Pământului, numită umbra. În acest fel se întunecă, dobândind o nuanță roșiatică sau portocalie, în funcție de condițiile atmosferice ale Pământului.