Memoria de Traducción de 'Cien Años de Soledad' - Febrero 2019

Quanto cusa eco subțire, Umberto Eco - Numele trandafirului

Nimeni, de aceea să nu mă mai întrebe vreodată ce i-am dat eu țării și dacă o iubesc sau nu. Căci eu iubesc și poezia și copiii tot așa cum păsările cerului, mai ales cele călătoare iubesc libertatea.

Bine ați venit la Scribd!

Gândea cineva la un experiment literar sau nu, invitația venea din quanto cusa eco subțire unor academicieni sau și personalități locale, e mai puțin important. Cert e că scriitorii participanți se întâlneau pentru prima oară în formula aceasta și e puțin probabil să se mai întrunească iarăși cândva.

Но хотя ревность в ней и не вспыхнула, зато зародилось любопытство. Порой она упрекала себя за то, что бросила Олвина в башне Лоранна, хотя и понимала, что, повторись все сначала, она снова бы поступила точно так. Нет никакой возможности понять, что у Олвина на уме, говорила она себе, до тех пор пока она не докопается, чем же это он занят. Алистра решительно вошла в главный вестибюль Зала Совета -- должным образом пораженная, но ничуть не подавленная глубочайшей тишиной, которая о6ъяла ее тотчас же, едва она переступила порог. Вдоль дальней стены вестибюля сплошной шеренгой стояли информационные машины, и она наудачу подошла к одной из .

Ineditul constă în asocierea numelor poeților, a locului și a stilurilor 8 din 8. Nu știm cine a propus invitații și dacă a gândit mai departe de aici. Ar fi fost prea interesant, dar în Maramureș ce e inedit nu e sortit dăinuirii.

ULTIMUL CUVÂNT. Ben Corlaciu ( )

Sper să nu fie așa și poezia să învingă, fiindcă prea des în ultima vreme pierde în bătălii care nici măcar nu au loc. Ieşisem nu de mult din hăţişul de manuscrise, un pic ameţit şi confuz de-atâtea tăieturi, adaosuri, variante, de-a dreptul în gerul de ianuarie: o, gemene Geometrii, după miile de rescrieri şi freamăte, râme, virgule, şi seminţe! Peste trei ore, a început şi în mine Marea Simplificare, doi vestiţi croitori în halate verzi au tot forfecat o piele demodată probabil ca să nu se vadă petecul cu pricína, apoi m-au încredinţat, se pare, unei calfe cu mult mai puţin îndemânatice, - îmi dau seama acum, judecând discutabila estetică a cusăturii.

Pe semne, atunci când se scorojeşte rama, are şi pânza voie să se destrame. M-am trezit însă şi cu un fel de ţevi altoite în vreo trei locuri şi tot atâtea pungi pentru lichide aurii şi roşii, ar trebui să am un soi de mândrie,-mi spuneam, ca de Bărăgan irigat. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum prea multa literatură înghiţită, Da, şi fermenţii Literaturii Viitorului agitându-se în zadar în propria mea băşică, compromişi pentru totdeauna!

Dar foarte mândru că pot ilustra şi eu cât de cât autentic realismul poetic al ultimei generaţii. Dau acolo şi de o biată râmă - un poet profund şi dedat cu gustul simbolurilor ar putea spune că ţine pentru o clipă în palmă tainele Universului, Orbirea şi Lumina, Târâtul şi Mersul Drept, în picioare, Umilinţa, Delăsarea şi totuşi utila Perseverenţă de a te strădui să exişti, fie şi în vecinătatea neagră a cârtiţelor, a larvelor, a câtorva rădăcini.

  • Viața se schimbă când pierdeți în greutate
  • Ты помнишь, - сказал Шут, - что я однажды рассказал тебе, каким образом управляется город, как Банки Памяти вечно хранят его застывший образ.

Într-o Mare Zi, glasul Domnului Se va auzi, poate, şi până aici. Deocamdată, nu-i nicio grabă, nici oboseală, nici lene nu-i. Cum nici quanto cusa eco subțire nu e şi, poate, nici aşteptare.

Sunt patronul ei a adăugat, poţi avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă şi selectivă, nu rişti să nimereşti printre idioţi. Flatat şi mândru, mă şi comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere şi ţârâit de greieri sub stele mari.

Apoi vocea tunătoare a Omului, muşchii lui vânjoşi, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că astăzi, despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu pierdere în greutate neintenționată înapoi durere, sub S.

Pământ, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse dintr-odată pe foaia elegant imprimată a acelei Societăţi cu, totuşi, o răspundere limitată.

Nu o mişca. Aş vrea să mai stau o clipă sub acel nor.

Încărcat de

Aşa, nu prea sigur de mine, deşi ştiindu-mă ocrotit, cuprins de o ciudată duioşie. Faţă de tine, faţă de mine. Cu gândul la cei dintotdeauna cu mâini întinse şi cu ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există, când nu există. ACOPERIŞUL S-a întâmplat ca, trecând după ani mulţi prin satul meu, să nimeresc în faţa casei în care m-am născut e-a altcuiva tocmai la ora când cineva, urcat pe-acoperişul cu sure, vechi pătrate de-ardezie, le desfăcea încet, punând în locul lor nişte ţigle roşii.

Habar nu avea că jupuia câteva ceruri de deasupra mea. Se schimbau doar nişte pătrate prea vechi, de-ardezie cu nişte ţigle noi, roşii. Ai bucuria de a fi găsit o muiere cu bărbat Solitudine în doi Ambii în etate și peste măsură de ai lor. Cu credincioasa ei sapă lucră singură fără de ciudă Corci cu corci; scoate buruienele de jur împrejurul sinelui iar când pe gătate s-arată ogorul ocinașe înalță la Domnul Este mai curată decât lacrima ce n-o poți șterge decât cu dosul mâinii aprinse de soare Mai stăruie pentru banii munciți.

Va veni și la fân.

Cu ziua. Încă la oamenii aieștea cât mă țin puterile zin!. Vorbim despre valea a Iliței, de răposași cu lumea lor de atunci. Zice: așe și așe Ne grăiește vecinilor numai de bine șî hâde vorbe scutură o samă de căprari tumna de peste drum Ea se minunează: Cum așă?!

Soarele nici nu urcă nici grijă de luna cât o jimblă. Suntem într-un miraj ce nu va să fie mi-ați răspuns; de ce întârzii? Nu vedeți că am târguit cu focul din pârâul surpat iar firicelele sărate s-au oprit jur împrejur închipuind ombilicul cât un creier uman purtat de dumneavoastră pe drumuri neumblate. Cu picioare de căprioară în alergare, pe jar, încă. Suntem înapoia unei dureri mi-ați răspuns; de ce v-ați oprit?

Vistas: Transcripción 1 Nr. Eugen Cadaru Transformarea

Nu auziți întunecatul arțar cum își dezgolește trupul topit dedesuptul vaporoasei rochițe; piele de pierdută domnișoară. Sânii dumneavoastră ies rubinii și alăptează Suntem singuri? Deiac plecat într-o mină din Baia Sprie neferoase să adauge la patria trupului său; ştiu pe unul Ion a Parascăi: întruna o notă de trecere de la zamfireşti şi alţi păgâni potlogari - tot sub cinci; note abia la purtare aproape de maxim.

Încât mintenaş el a zis: Cu puşca lu tata vă pun la pământ mă zerule! Şi a trei-patra zi tătâne-su la temniţă o fost îndrumat. Ion a Parascăi fugit de la ore la gârla-însorită în curu gol înota cu sarsame la care doamne ilustre învăţătoare de la ţară or urbe chiar jupânese adâncite priviri ţiuiau înspre sarsame.

Ion a Parascăi m-a dus pe imaş să mă-nveţe galopul pe-ai CAP-ului cai din satul-oraş. La şezătoare între ţâţe la muieri îndrăcite zderam.

pierderea în greutate și mărirea nodurilor limfatice

Iar tata pe grăunţe de mălai m-a înturnat. Quanto cusa eco subțire gerunţi.

corp subțire perfect

Peste o droaie de ani Ionuc întrebatu-m-a: Hai, Găvri, am cai buni şi-s neveste pruncele-acelea de-atunci! Aşadar de oricumva afli de misterul Nădab, şantierul Jebel, de maistrul mecanic cel fioros; ţi s-a dus pe p.

pierderea de grăsime frenezie

Eminescu, o ştire-mi trimete. Am o carte nescrisă la toţi să le-o dau. Anii-mi rămaşi stau la pândă. De-ai să-auzi cumva, despre mine ceva, o veste îmi dă! Îi aduceam aminte de Maramureș. Într-o seară, cu emoția cuvenită, i-am citit acest poem de conjunctură.

  1. Мы мало знаем о своих примитивных предках -- только то разве, что это были существа с очень коротким жизненным циклом и что они, как это ни странно, могли размножаться без помощи электронных блоков памяти и синтезаторов материи.
  2. Memoria de Traducción de 'Cien Años de Soledad' - Febrero | Naturaleza
  3. Кое-где еще можно было распознать часть массивной стены; два резных обелиска обозначали некогда величественный портал.
  4. Grăsime arderea cookie urilor
  5. Pierdere în greutate băiat de 10 ani
  6. Cel mai bun supliment de pierdere în greutate la cvs
  7. ULTIMUL CUVÂNT. Ben Corlaciu ( ) - PDF Téléchargement Gratuit

Nu i-a displăcut, deși vorbeam de condiția lui din ultimul an. Ca cea a lui Borges.

pierderea în greutate de 50 de kilograme înainte și după

Pe o scară de mătase Seară de seară urcau la cer Să ducă îngerilor alune și ghindă Le quanto cusa eco subțire masa cu coada lor stufoasă Cu ghearele lor mici și foarte periculoase Scriau pe peretele din partea dreaptă a raiului Legi cu litere mici greu de înțeles Le văd și acum Cum zboară prin cer ca printr-un tufiș lăstărit Se joacă cu îngerii de-a popoarele Cu mingi de cârpă Să le fie și mai dragă copilăria Nu au teamă de nimeni Numai de aurarul din colț Care vrea să le pună cercei în urechi Cuceritorii le-au adus anafură de la Roma Vin bun din pivnițele regilor Mătăsuri din palatele imperiale Dar ele Le-au ros lemnul corăbiilor S-au topit anii după legea lui Jefferson Sirenele unui popor sună în larg Pe plajă urma ultimului băștinaș Dinspre mare navele sângelui Aduc îngeri negri Care au uitat jocul cu mingea de cârpă Au pus capcane în care a căzut Și Dumnezeu când umbla pe pământ Apoi Veverițele din Wilmington Sprintene cum sunt Mai rod la temelia pământului.

Ulise Am două oceane sub pleoape Pești uriași stau sub geam Ca profeții. Parcă-mi spun: Cămașa aceasta e prea mare Dăruiește-o poetului din Nord Care a cucerit lumea Plecând dintr-o bucătărie Cu un bulgăre de sare amară A dovedit Steaua Polară.

Doliu senin Trei luni am stat pe gânduri În alte două vieți am alungat frica S-au aprins luminile în picurii de negură Un înger încovoiat îmi bate la ușă Casa e goală ca un cuvânt alungat Trag nădejdea unei scări să urc la cer Acolo într-un culcuș de oglinzi Poate s-a oprit mama pe o splendidă pajiște Poate mi-a lăsat un semn al trecerii Un bănuț pentru vama tăcerii O mână caldă pentru încălzirea raiului Că e frig și în lumină acum Mi s-a promis o țară departe Fără îngeri, fără diavoli Nici măcar ușieri galanți Nu are țara aceea înduioșată de spaimă În mijlocul ei un singur om Doar unul singur a rămas Să făurească o scară de urcat la cer Ceilalți au coborât în pământ În zile cu lumină lină Așa am rămas pe gânduri Și nu știu încotro s-o apuc.

Ziua frunzei de nuc Ziua aceea era dăruită frunzei de nuc Luminii de seară când apar aricii Văduvei în doliu ce luminează umbra Casei de lemn retrasă în fotografii Ziua aceea solemnă ca un butuc de arin Mi-a adus oaspeți cu mâinile aspre Învățau să repare cerul cu un clește În care pocneau alunele fierbinți Veverițe și păsări de quanto cusa eco subțire Viespi închiriați de la îngeri Bufnița din visul călătorului Locuiau în ziua melancoliei De cine îți este dor, omule Mă întreabă paianjenul În timp ce lucra la pânza zilei Ca răspuns a început ploaia Ce a șters toate întâmplările Din ziua dăruită frunzei de nuc.

Fereastra S-a deschis ochiul viclean al lumii Stă la pândă într-o sâmbătă precară Lumina neagră sporește fața humii Cine privește prin fereastra de ceară Fiu dornic să pui printre simțuri Ce leagănă inima ca o corabie Osia vântului, tun fără ghinturi Sfânta povară a lumii din sabie Uite acolo se deschide-o fereastră Cu rame din solzi de argint Cântec rebel de inimă albastră Abur de sirene care ne mint Se-nchide ochiul, se retrage marea Sirenele s-au îngropat în cânt Fereastra se sparge, se aude chemarea Și ultima bătaie de vânt.

Trupul poemului Ce trup frumos ai, poemule Ești ca o stalactită adorată Ca un quanto cusa eco subțire din negura ferestrei Ca zăpada caldă din piatră Umbra iernii este, omule frumos Rătăcită-n steaua din cupole Făptura din oglindă înflorește Sângele din frigul unei case Ca o femeie ești, poemule viclean Mă duci cu firul spre margine de lume Mă părăsești în visul unui quanto cusa eco subțire Dar mă renaști ca pasărea din spume Ce trupuri dezmierdate, femeia din poem Domenică și pierderea în greutate de casier, dar mai ales suspin De purpură e casa din blestem Poemul din femeie un leac pentru venin.

Memoria de Traducción de 'Cien Años de Soledad' - Febrero 2019

Fântâna Sap o fântână să ajung la apă Pâmântu-i greu, povară care Apasă pe lumina trecătoare De zorii se umbresc. Apoi se crapă De ziuă într-o pădure deasă Pe unde trec convoaiele în cânturi Venite pe hotar din patru vânturi Să prindă liniștea, ce nu se lasă Zăvorâtăm prinsă-n clește Ci se răsfiră-n lume ca parfumul Îmbătător ca raiul unde drumul De întrebări nu se sfârșește Ci aprig ne-nconjor neobosite Iluminând odăile deșarte De ne măsoară calea mai departe Prin ochii unor stranii site Prin care trece omul și îngână Cântecul mai veșnic ca o moarte Umbra își trage seva dintr-o carte Noi mai săpăm la tainică fântână.

O piatră necunoscută fratelui Vasile Plec departe, foarte departe Să lustruiesc o piatră necunoscută Una poroasă ca foșnetul unui mister Las în urmă un râu fără izvor Deasupra un cer preacurat Unde nu locuiesc îngeri Ci doar urma unui avion împăiat Las acasă mormântul tatălui Și mama Care m-a certat pentru nucile verzi O soră și un frate Ce răsădesc ulmi prin ostroave E seara Luminației Morții s-au ridicat din morminte Ca niște arbori de purpură Drum quanto cusa eco subțire Mi-a spus umbra preotului Care mi-a mângâiat creștetul în pruncie Plec curajos ca o frunză Care nu cade în bătaia vântului E toamnă lungă Luna mi-a spart geamul cu lumina tăcută Oare acolo, departe Luna din sat va veni după mine?

Plec departe Poate voi bea absint cu dragul Edgar Poe La taverna cu blesteme Las acest poem în singurătatea lui Până mă întorc El se va înscrie singur Cu un alt înțeles. Sunt un bărbat bun, fac tot ce pot, Vreau să fac şi mai mult.

Sunteți pe pagina 1din Căutați în document Cien años de soledad Cem anos de solidão Muchos años después, frente al Muitos anos depois, diante do pelotão pelotón de fusilamiento, el coronel de fuzilamento, o Coronel Aureliano Aureliano Buendía había de recordar Buendía havia de recordar aquela aquella tarde remota en que su padre tarde remota em que seu pai o levou lo llevó a conocer el hielo.

De multe ori pântecul meu recită poeme absconse Pe care le reproduc cu fidelitate, în absenţa inimii mele. Sunt Whitman, sunt Maiakovski, Ferlinghetti, Petrarca, Trakl, Celan, sunt toţi cei care până la mine au scris ce credeam. Sunt nimeni, şi nimeni e numele meu, locuiesc în aburii fericirii ce mă-nconjoară, nu sunt prietenul vostru, nu vă cunosc, Locuiesc în aburii fericirii ce mă-nconjoară, Gândurile mele mă obosesc, Mătasea inimii mele se înfăşoară În jurul picioarelor mele.

seria de televiziune de pierdere în greutate

Nu pot exista. Fără titlu Şi atunci: de ce oare m-aş apuca eu acum de tristeţe, Când viaţa mea este plină de lucruri pe care nu mi le pot explica? Am doi copii, pe care îi văd rar, când se cade, Am un serviciu, pentru care nu pot face mai mult decât fac, Am zeci de alte obligaţii pe care le onorez când şi cum pot.

tehnici de respirație pentru a ajuta la pierderea în greutate

În cangele mâinilor mele port găleţi cu nectar şi cu lapte Cu care-i quanto cusa eco subțire în fiecare zi pe şefii, patronii, prietenii mei, Explicându-le cât sunt de frumos şi cât aş putea fi de iubit.